Îți arăt unde am stat noi și unde ne-am întoarce fără nicio ezitare. Nu i-am găsit niciun cusur acelui loc. Dar, firește, e vorba de gusturile noastre. Vezi tu dacă ne potrivim.
Continuarea este aici "Folegandros. O cazare"
Sunt foarte multe plaje pe marginea acestei insule. N-am apucat să vedem decât o mică parte dintre ele, însă ne-au plăcut toate. Să le luăm pe rând!
Continuarea este aici "Folegandros. Plajele."
Cu puțină indulgență din partea voastră aș putea să pretind că am făcut unele dintre cele mai bune fotografii românești ale castrului din Folegandros. Vedeți mai jos în ce hal mă laud și-mi spuneți voi dacă exagerez sau nu.
Continuarea este aici "Folegandros. Castrul."
Eram cazați într-un golf fantastic, izolat, la vreo douăzeci de minute de mers cu mașina din Kalamata. Mare albastră, plajă aproape pustie la zece metri sub noi, o peluză verde în fața vilei și liniște. Liniște până când…
Continuarea este aici "Cum e cu (unii) români în vacanță"
Ce vei citi în articolul următor: cum arată Folegandros, cum arată tavernele, de ce trebuie să urci până la mănăstirea din deal și un pont pentru o tavernă cum nu cred că ai mai încercat.
Continuarea este aici "Folegandros. O insulă ca o carte poștală."
Harry Theoharis, ministrul grec al turismului, a cerut Comisiei Europene instituirea unor „protocoale de sănătate”, în virtutea cărora să poată deschide Grecia în perioada estivală, timp de trei luni.
Continuarea este aici "Vești bune din Grecia: în iulie s-ar putea deschide sezonul!"
Una dintre cele mai spectaculoase ape în care mi-a fost dat să înot. Albastră sau verde, în funcție de direcția din care o privești și de profunzimea ei, cu o limpezime de râu de munte și incredibil de curată.
Continuarea este aici "Firopotamos. Când Zeus se ocupă de plaje."
Îți scriu azi despre o insulă neglijată de turismul de masă, din fericire. E mică, fără ruine care să atragă pensionarii japonezi sau all-inclusive-uri pentru englezul care nu vrea decât să-și prăjească pielea și să mănânce cartofi prăjiți.
Continuarea este aici "Kimolos. O insulă mică, dar cu suflet mare"
Acest articol apare ca urmare a celor trei sute de scrisori pe hârtie pe care mi l-ați trimis la poșta electronică a redacției. Le-am citit pe toate cu mare atenție și, din câte mi-am dat seama cu aproximație certă, 86.97% dintre voi mi-ați cerut să scriu despre celălalt port pescăresc al insulei Milos.
Continuarea este aici "Mandrakia. Încă un port pescăresc din Milos."
Dacă ar fi om, Plaka Milosului ar spune ce-ar trebui să spună și nevastă-mea, dacă Doamne ferește ar fi lucidă: merita mai mult de la mine.
Continuarea este aici "O seară în Plaka din Milos"
Nu mi-e rușine să recunosc că am fost în Klima din același motiv pentru care femeile se duc la coafor.
Continuarea este aici "Klima: portul pescăresc ca un puzzle multicolor"
M-am gândit să îți scriu azi despre un loc care s-ar putea să îți schimbe puțin, la o sută și optzeci de grade, imaginea pe care ți-o faci despre Paradis.
Continuarea este aici "Sarakiniko: o plajă albă pentru zile negre"
Milos e una dintre insulele pe care aș vrea să le mai văd o dată, înainte să mă bage nevastă-mea în călduri, la cuptor, cu flori din plastic pe piept și pantofi de hârtie în picioare. E locul pe care, când îl vezi, te bați singur, sau măcar îți tragi o palmă pe frunte: „cum ar fi fost s-o ratez?” Am ajuns târziu în Milos. Era un amurg roșiatic și înfrigurat, cu nori îndesați unul în altul ca oamenii din tramvaiul 41, dimineața la ora…Continuarea este aici „Milos. Cazarea și primele impresii”
Monemvasia e unul dintre locurile din Grecia de care sunt îndrăgostit. E atât de frumos încât, dacă nu scriu despre el, merit numai șuturi în fund de la muza literaturii de drumeție, care poartă 46 la pantof.
Mani e una dintre cele mai frumoase zone din peninsula Peloponez, iar Vathi (sau Vatheia) este considerată reprezentativă pentru Mani. Am fost acolo, am făcut poze și pipi, acum sunt în măsură să vă spun de ce e celebră.
Continuarea este aici "Peloponez, șapte: Vathi"
M-am uitat aseară la Vlad, serialul românesc despre care se vorbește de parcă ar fi mai mult decât Casablanca, Nașul și Kill Bill puse laolaltă și amestecate cu o bucată bună de Ciac Noris. M-am uitat e cam exagerat spus; după douăzeci de minute am schimbat canalul pe unul în care un individ cam sărit de pe fix gătea un șarpe mort de trei zile, fără SMURD la cap. Mi-a plăcut mai mult partea cu șarpele decât partea cu Vlad. Nu mă abțin să vă zic de ce.
Continuarea este aici "Vlad. Un nou film românesc, la fel ca alea vechi"
Știm cu toții că România are o geografie de vis, o climă fantastică și oameni cu care poți să faci treabă. Dar lucrurile nu merg bine. De ce?
Continuarea este aici "Hai să vă arăt Ciocanu. Și ce e pe lângă el."
Străduțe înguste și în pantă, pe laturile cărora sunt case viu colorate, o faleză lungă și plină de taverne bine aranjate, la care adăugați o fortăreață care are între ziduri o mănăstire de maici verde ca un Paradis. Pe scurt, Koroni.
Continuarea este aici "Peloponez, șase: Koroni"
Iată un alt loc pe care ar fi bine să-l vadă cine își propune să bată locurile faine din cea mai frumoasă peninsulă a Greciei. Poate fi înscris într-un traseu de coastă, alături de alte câteva mici perle necunoscute ale Peloponezului.
Continuarea este aici "Peloponez, cinci: Foinikounta"
Vă arăt încă un loc senzațional, foarte rar vizitat de turiștii români. Pentru că nu citisem nimic concludent în puținele rânduri care s-au scris despre el, l-am vizitat oarecum la noroc. Când am văzut ce puteam să ratez, m-am bătut singur până m-a amendat Poliția pentru tulburarea liniștii și ordinii publice.
Continuarea este aici "Peloponez, patru: Areopoli"
Astăzi scriu despre un golf albastru, închis în potcoava unui munte semeț. Pe malul golfului sunt o duzină de clădiri din piatră, unele vechi de sute de ani. Și câteva taverne minunate.
Continuarea este aici "Peloponez, trei: Limeni"
Îți scriu azi despre două locuri interesante și foarte puțin vizitate, în care ajunge atât de puțină lume, încât ai foarte puține șanse să auzi vorbindu-se românește, bulgărește sau sârbește.
Continuarea este aici "Peloponez, doi: Pylos și Methoni"
E un mic oraș. Un orășel, dacă mi-ați da voie la diminutive. Câteva străduțe, una principală și alte câteva care dau în ea. Cam cât așa-zisul Centru istoric din București. Cu câteva mari diferențe.
Continuarea este aici "Peloponez, unu: Kardamyli"
Am fost la munte cu dl. Dinu Lazăr. Un fotograf minunat și un om deosebit. Eu am făcut poze, dumnealui a făcut fotografii. Pentru că n-am avut cum să i le fur, le postez pe-ale mele. Te inspiră? Dacă da, uite ce zic.
Continuarea este aici "Am intrat în ceață. La Șirnea."
M-am gândit să scriu despre un traseu montan frumos și lejer, pe care-l poți face într-o singură zi, chiar și într-o formă fizică proastă.
Continuarea este aici "Am Cheia pentru o ieșire de-o zi la munte"
Un brașovean și-a parcat jeep-ul la două lungimi de mașină de Sfinxul din Bucegi. Iar Jandarmeria, care altfel stă cu pulanul în erecție lângă orice domnișoară care strigă ceva nasol contra pesedeului în Piața Victoriei, a aflat doar din auzite.
Continuarea este aici "Un tâmpit s-a urcat cu jeep-ul la Sfinx"
O oră și patruzeci și cinci, de fapt, cu viteza legală. În cursul săptămânii. În week-end poate faci jumătate de oră mai mult, pe încărcate. Fără nervii din Comarnic, fără aspirat eșapamentul țevii din față. Și fără fum de grătare, boss!
Continuarea este aici "Din București la munte în doar DOUĂ ore?"
Caut o cazare la munte. O cabană decentă, curată și liniștită, cât mai aproape de creierii munților. În mijlocul pădurii sau pe un plai. Exclus zona de gratargii.
Continuarea este aici "De ce-o să împușc odată o lebădă din prosop"
La doar 11 km depărtare de Chișinău și 180 de Iași se află un oraș subteran întins pe 53 de hectare. Un oraș pe străzile căruia circulă mașini. Cricova.
Continuarea este aici "Vinuri basarabene III: Cricova"
Continui seria reportajelor de toamnă, a locurilor în care poți bea vin direct de la producătorul lui. Locuri în care, de asemenea, te poți caza și din care poți pleca în călătorii prin împrejurimi. Luați-vă paharele și urmați-mă.
Continuarea este aici "Vinuri basarabene II: Chateau Vartely"
Am fost trei zile în Basarabia să le beau celebrele vinuri. N-am reușit să duc treaba la capăt, fiindcă într-un singură cramă erau 1.5 milioane de sticle, dar ce-am apucat să bag în gură mi-a luminat creierul. Să vă spun de ce.
Continuarea este aici "Vin din Basarabia și scriu despre vin: Mimi și Mileștii Mici"
Dimitsana e un orășel de munte din Peloponez fermecător, liniștit și puțin vizitat. În engleză vei găsi puține informații despre el, iar în română s-a scris un singur articol pe această temă: cel pe care-l citești.
Continuarea este aici "Dimitsana. Un loc prin care ar trebui să treci, dacă străbați Peloponezul"
Cred că am fost în toate insulele grecești (sigur în toate cele importante) și foarte multe mi-au mers la inimă. Paxos e în inima inimii. De-abia aștept să revin aici!
Continuarea este aici "Paxos. Cea mai liniștită insulă turistică din Grecia"
Grecia a introdus un nou Cod Rutier, ale cărui prevederi sunt mult mai dure decât în cel anterior. Cresc amenzile și nu mai pot fi plătite la jumătate în termen de 10 zile, se înmulțesc situațiile în care permisul și plăcuțele de înmatriculare sunt reținute PE LOC– una dintre acestea este aruncarea gunoaielor pe geamul autovehiculului.
Continuarea este aici "Noul Cod Rutier Grecesc"
Paxos. Mi-a plăcut enorm insula asta mică și relativ neglijată de turiști (ca să vă ofer un reper, nu am întâlnit niciun român).
Dacă ar fi să o descriu într-un singur cuvânt, el ar fi: colorată, caldă și primitoare. Am scris trei?
Continuarea este aici "Paxos. O destinație la paroxism"
Eu și nevastă-mea avem un principiu: niciodată de două ori. Mă refer la Grecia, să fie clar. E atât de mare, de diversă și de, frate, mișto (iarăși mă refer la Grecia), că nu-mi dă mâna să repet experiențele.
Continuarea este aici "Parga- un loc în care m-aș duce chiar și cu targa"
În Andros am avut senzația că mi s-a regizat ceva. Ca și cum aș fi nimerit într-un reality show în care toată lumea, cu excepția mea, joacă un rol bine stabilit. La sfârșitul reprezentației mă așteptam ca decorurile să fie strânse de tehnicieni grăbiți și impersonali, iar mie să mi se arate camera ascunsă.
Continuarea este aici "Andros. Doi la mână"
Eu am un criteriu precis după care judec locurile: dacă simt sau nu nevoia să le pozez. Unde nu scot aparatul din geantă e cazul să nu mai revin. În Andros l-am ținut atât de mult la ochi, că mi se invinețise pleoapa pe rotund, unde o lipeam de vizor. Lumea mă întreba dacă m-a bătut nevastă-mea și eu recunoșteam că nu, ea nu face niciodată asta, dă doar la ficați, ca milițienii, să nu lase urme.
Continuarea este aici "Andros. Unu la mână"
Hydra este una dintre insulele grecești în care mi-ar plăcea să revin dacă nu anual, măcar o dată la 365 de zile. Am fost de câteva ori și tot nu mi se pare destul. De ce-or fi făcut Grecia atât de mare?!
Continuarea este aici "Hydra. O insulă la superlativ"
Fără să glosez prea mult pe tema asta, cred că ți-ar prinde bine să vizitezi și Glossa, dacă tocmai ai terminat cu Agios Ioannis. Sunt doar 7 km între cele două, o nimica toată dacă ești cu mașina.
Continuarea este aici "O Glossă pe marginea mării"
Dacă ajungi în Skopelos sau Skiathos, neapărat să dai o fugă și până la Agios Ioannis, biserica cea mică, dar celebră, construită pe culmea unui ciot de stâncă. E unul dintre cele mai frumoase locuri din insulă.
Continuarea este aici "Mamma mia- Agios Ioannis chiar e la înălțime!"
Am scris curând despre o insulă în care aș vrea să mor- cu precizarea că aș vrea să o fac la adânci bătrâneți, înconjurat de popi femei și băutură. Acum o să scriu despre o insulă în care aș vrea să mor a doua oară.
Mi-ar plăcea să trăiesc și să mor în Skiathos. Am vizitat cimitirul insulei și, dincolo de faptul că mormintele arătau ca niște florării recent aprovizionate, mi-a sărit în ochi ceva: majoritatea localnicilor au lăsat-o baltă la peste 80 de ani. S-au dat cu greu duși și îi înțeleg.
Continuarea este aici "Skiathos. Insula cu 65 de plaje"
Între 6 și 10 martie, în capitala Germaniei s-a ținut unul dintre cele mai mari târguri de turism din lume. Era obligatoriu, vorba fotbaliștilor, să facem o figură frumoasă. La cum ne-am descurcat, eu zic că mai bine stăteam acasă.
Continuarea este aici "România, în chiloți la Târgul de turism din Berlin"
Scriu acest articol doar ca să vă spun că sunt un prost. Bucurați-vă că nu scriu mai des pe tema asta: v-aș fi trimis un newsletter pe zi, dacă m-aș fi ținut de subiect.
Continuarea este aici "Ermioni, portul din care nu vrei să mai pleci"
Dacă ți-ar plăcea să-ți tragi sufletul câteva zile într-un oraș vechi și foarte puțin turistic, așezat pe o peninsulă delurită în mijlocul unui lac uriaș, dacă vrei să vezi lebede așteptând verdele semaforului și rațe îndemnându-te să le cumperi semințe de la automat, am o veste pentru tine: tocmai citești singurul fotoreportaj românesc despre acest loc fantastic.
Continuarea este aici "Kastoria. Un oraș de neratat."
V-am scris aici despre cât de frumos este orașul Nafplio, din Peloponez. Acum e momentul să vă spun și care e cel mai bun loc din care îl puteți vedea de sus, din singurul punct din care orașul, împrejurimile și Golful Argolic pot fi privite în toată splendoarea lor.
Continuarea este aici "Castelul Palamidi- cel mai bun loc pentru privit orașul Nafplio"
Străzile vechi Primul motiv ar fi străzile vechi, înguste și mărginite de bătrâne case, majoritatea bine renovate. Te sfătuiesc să le parcurgi agale, fără pripă, în ambele sensuri (pentru a vedea casele din unghiuri diferite), în diverse perioade ale zilei (pentru a te bucura atât de lumina proaspătă și clară a dimineții, cât și de auriul de miere al înserării). Nafplio a aparținut, în cele două milenii și ceva de existență, grecilor, francezilor, venețienilor și turcilor. Fiecare dintre aceste nații a rămas aici suficient…Continuarea este aici „3 motive pentru care ar trebui să vezi orașul Nafplio, din Grecia”
Eu împart locurile în două: cele în care țin morțiș să revin, după care tânjesc și a căror amintire mă face să suspin duios, ca prințesa din poveste, și cele în care nu mai opresc nici măcar când am pană.
Continuarea este aici "Cabana Plaiul Foii. Pe-un picior de Plai, pe-o gură de Rai"
Într-o zi oarecare dintr-o săptămână lipsită de importanță religioasă, am întâlnit în această Catedrală aflată dincolo de Atena mai mulți compatrioți decât în parohia mea din București. Explicația?
Continuarea este aici "Agios Nektarios- biserica greacă plină de români"
V-am povestit altundeva despre cât de mult mi-a plăcut Egina și v-am promis că voi reveni cu o sugestie de cazare. O sugestie cinstită, pe care v-o fac dezinteresat, din convingere, fără niciun avantaj material. Singurul meu câștig e
Continuarea este aici "O cazare minunată în insula Egina? Cunoaștem!"
Egina e o insulă ciudată. Te-ai aștepta să fie comercială și aglomerată, pentru că e la doar o oră de Atena (cel mai mare oraș grecesc și epicentrul turismului elen). Eventual, să se vorbească românește la taverne și să fie ciorbă în meniu, ca-n Thassos. Nu e cazul.
Continuarea este aici "Egina. Insula în care s-a născut Zorba Grecul."
Mi-a scris ANAF. Faptul ăsta e prin el însuși suficient ca să mă apuce toți dracii. ANAF nu-ți scrie ca Zuckerberg, să-ți ureze la mulți ani pe un filmuleț în care-ți ridică în slăvi realizările de peste an, de pildă seara în care te-ai făcut zob cu amicii la un vin. Nu, tată. ANAF îți scrie mereu ca să te amenințe. Că n-ai făcut. Că trebuia s-o faci, dar ai fost bulangiu și te-a durut în cur. Că dacă nu faci, te face el. Că…Continuarea este aici „Ce mi-a pus mie ANAF în ghetuțe de Sf. Nicolae”
Despre peninsula Pelion se spune că, în vechime, era locul de ospăț al zeilor. Ei coborau neștiuți de pe Olimp în crângurile abundente, hrănite de pământul gras, și benchetuiau. În adâncul pădurii pândeau centaurii, răscoliți de aceleași pofte trupești ca episcopul de Huși.
Continuarea este aici "Plajă în insula zeilor, Pelion"
Să-l descriu e ca și cum aș încerca să vă povestesc ceva despre ultimul meu orgasm, dacă reușesc să-mi aduc aminte cum a fost. În doar câteva cuvinte: durează puțin, dar e foooarte plăcut!
Continuarea este aici "Parcul colinar din Certaldo Alto"
E la 4 ore de Atena. După ce vă dați brânci cu japonezii să pozați Acropolele și să găsiți o masă liberă în Plaka, luați mașina, șofați două ore pe autostradă și mai stați două ore cuminți, pe feribot. Sau zburați cu avionul, căci are aeroport.
Continuarea este aici "Skyros, orașul scurs pe munte ca o lavă albă"
E acel gen de loc la care-mi pare rău că trebuie să renunț. Sunt sigur că m-aș fi dus acolo de cel puțin câteva ori pe an, până la 150 de ani bătrânețe, dacă nu ar fi fost problemele de care vă voi scrie mai jos.
Nu-mi plac bulgarii. Pentru că majoritatea nu știu româna, nu fac micii ca-n Obor și nici salata bulgărească nu le iese ca-n Drumul Taberei.
Continuarea este aici "Cazare bunătă în Bulgaria, lângă Tryavna"
Am pornit din Obârșia Lotrului sub un cer gri și jos, neprietenos, însă care părea stabil. După zece minute de șofat, peste noi s-a lăsat un nor atât de dens, aproape păstos, încât abia de mai vedeam la cincizeci de pași.
Continuarea este aici "Trăsnete și fulgere. Pe Transalpina" 
În puține orașe din lume m-am simțit excelent de cum am intrat. Într-unele am nevoie de o oarecare acomodare, de un efort de a mă adapta locului, de a-i înțelege noima și farmecul. Dintr-altele plec
Continuarea este aici "Un oraș mediteranean în Ungaria: Szentendre"
Umblă vorba că Traian se ducea în Ischia să facă băi termale înainte de fiecare mare bătălie. Parcă și aud dialogurile, pe la el prin palat: Unde e Boss? A, e plecat la băi, se mai drege puțin de reumatism, că după aia se duce să-i secționeze gâtul lui Decebal.
Continuarea este aici "Ischia- o insulă vulcanică fierbinte, dar care nu te aburește"
La doar patru ore de orașul satul cu blocuri Giurgiu (sau, dacă vreți un reper mai de Doamne-ajută, la 120 km de Balcic) se află o aşezare locuită continuu timp de mai bine de două mii și cinci sute de ani.
Continuarea este aici "Nessebar, un orașătă momunentătă"
Un oraș nu înseamnă doar dealuri, ape și clădiri. Dacă ar fi așa, și Giurgiul ar fi oraș 🙂 Dincolo de toate lucrurile astea trebuie să fie încă unul, foarte important: spiritul locului. Felul în care localnicii își trăiesc viața și sentimentele pe care le ai atunci când te amesteci printre ei.
Continuarea este aici "Ljubljana. III: Viața orașului."
Până acum vreo două sute de ani, cine voia să pună mâna pe Ljubljana trebuia să cucerească mai întâi Castelul. Dacă mă gândesc bine, lucrurile nu s-au schimbat prea mult între timp. Deoarece…
Continuarea este aici "Ljubljana. II: Castelul și parcul"
Dacă ar fi să fiu oraș- și n-aș putea să fiu Praga-, cred că aș alege să fiu Ljubljana. Nu-mă dă mâna să spun că vreau asta pentru că e un oraș în care am văzut multe femei frumoase, fiindcă mai citește și nevastă-mea articolele și rămân fără ciorba mea cu afumătură de sushi.
Continuarea este aici "Ljubljana. I: Râul și vecinătățile"
Azi m-am gândit să vă duc la o biserică. Mi se pare că am cam exagerat cu plaja, cu apa, cu dealurile în asfințit. E cazul să urcăm un munte scund, să ne facem câteva cruci și,
Continuarea este aici "Paleokastritsa- locul din Corfu în care vă rog să ajungeți"
Unii spun că n-ar trebui să mori înainte de-a vedea Napoli. Alții susțin că ar fi vorba de Roma. Sunt români care pretind că în listă trebuie adăugată Suceva Valea Cerbului Craiova.
Prin `93 eram student şi gustam, de-a valma, orice hrană spirituală care-mi cădea în mînă. Yoga, ortodoxie, seminarii despre corpul astral, lecţii despre mayaşi, atlanţi și strămoșii tuturor acestora, dacii, care au inventat laserul, bomba atomică și bicicleta cu roți pătrate.
Continuarea este aici "Sejur și (stânga)-mprejur… de la mănăstire"
Aveam cel mult zece ani când am văzut “Peisaj de iarnă cu patinatori și capcană pentru păsări “: o reproducere în alb-negru, care ocupa cam jumătate din fila rugoasă a unui mic calendar de perete.
Continuarea este aici "O pictură care m-a lăsat tablou. În Brukenthal."
Deși ignorată de majoritatea ghidurilor de călătorie și de turiștii care vizitează orașul, strada Tribunei ar trebui să fie în agenda dvs., dacă aveți nevoie să vă trageți sufletul un sfert de ceas și să faceți o promenadă liniștită, foarte aproape de Centru, dar departe de agitația lui.
Continuarea este aici "Strada din Sibiu pe care a locuit Emil Cioran"
Pe Maria am cunoscut-o ca și pe nevastă-mea: absolut din întâmplare. Amândurora le-am rămas fidel, indiferent ce mi-au mai văzut ochii între timp.
Continuarea este aici "De ce, când merg în Grecia, trec întâi pe la Maria"